Educatie pentru cetatenie digitala / Digital Literacy and Citizenship in the 21st Century

Într-o societate în care aproape fiecare dintre noi consideră telefonul mobil o necesitate, avându-l și purtându-l aproape în permanență asupra noastră, comunicarea digitală vine ca o adăugare firească la comunicarea scrisă și orală. Mai mult decât atât, TIC „au” abilitatea de a conecta adulții și vârstnicii cu prietenii, familia, indiferent unde trăiesc sau lucrează. De asemenea, prin intermediul tehnologiilor, pot beneficia și de alte avantaje, precum cel al notificărilor și/sau al mesajelor de reamintire a aplicațiilor de tip calendar pentru activități curente, pentru lucruri ce trebuie făcute, participări la diverse evenimente, vizite la medic etc. În plus, prin intermediul tehnologiilor purtabile sau a altor aplicații și dispozitive specifice, ei pot beneficia de asistență imediată în caz de urgență (detalii în secțiunea de literație digitală medicală). Mai mult decât atât, utilizarea TIC poate fi benefică și pentru diminuarea senzației de singurătate, adulții putând fi angrenați în diferite activități online de divertisment, precum sesiuni de karaoke online sau jocuri online (Honoré, 2019). Cu alte cuvinte, pentru adulți și vârstnici (dar nu numai), avantajele utilizării mediului online și implicit a TIC sunt multiple, putând avea un impact pozitiv în activitățile lor curente.

Cu toate acestea, pentru marea majoritate a acestor persoane (care probabil își pot aminti cu ușurință o viață activă înainte de răspândirea televiziunii), este mult mai greu să țină pasul cu tehnologiile decât pentru orice altă grupă de vârstă a utilizatorilor online. Dispozitive și aplicații ce erau revoluționare și la modă cu numai câțiva ani sau cel mult un deceniu în urmă, acum multe dintre ele sunt inutilizabile la scurt timp de la lansare, fiind continuu înlocuite cu altele de generație mai recentă, cu funcții diferite (de obicei mai multe și îmbunătățite). Astfel, asemenea progrese tehnologice pot fi frustrante pentru orice tip de utilizator online, dar mai ales pentru adulți/vârstnici.

Punând în balanță atât beneficiile conferite de tehnologii, dar și unele dintre dezavantajele pe care o utilizare a acestora de către adulți/vârstnici le implică, este evident că și pentru adulți (sau poate mai ales pentru aceștia) există nevoia continuă de a fi mai conectați, mai bine pregătiți și încrezători în a utiliza mijloacele și instrumentele informaționale și de comunicare, astfel încât să devină nu doar utilizatori consumatori ai conținutului online, ci și să participe activ la crearea acestuia, într-un mod responsabil. Astfel, mediul online oferă nu doar posibilități de căutare/navigare/informare, ci și de conectare cu alți utilizatori, de interacțiune și comunicare cu aceștia. Așadar, comunicarea digitală poate fi privită ca fiind „abilitatea de a crea, evalua, prezenta și comunica conținut digital, folosind o serie de tehnologii. Implică utilizarea, manipularea și adaptarea conținutului media digital pentru a exprima efectiv ideile către alții” (Eynon, Klages și Vianna, 2013). Comunicarea digitală include forme de expresie de tip multimedia, precum text, imagini și/sau video, dar și diferite platforme pentru interacțiunea digitală de tip social media, dar și care explicit facilitează fluxuri de discuții, mesageria instantanee între două sau mai multe persoane și alte tipuri de activități participative.

Conform studiilor anterior amintite (NSA, 2011; Anderson și Perrin, 2019), referitoare la utilizarea Internetului de către adulți și vârstnici, aceștia folosesc mediul online cu precădere pentru a fi activi pe platforme de tip social media (48% dintre ei afirmă că sunt activi pe Facebook). Din fericire, poate exista un bun melanj între activitățile pe care adulții/vârstnicii le întreprind online, dar și a temerilor și frustrărilor pe care aceștia le întâmpină deopotrivă. De exemplu, prin implicarea nepoților și a bunicilor împreună în activități online, beneficiile pot fi multiple, din partea amândurora. Pe de o parte, ei pot învăța unii de la ceilalți, dar și pot consolida relații mai apropiate, mai de durată și mai importante afectiv pentru fiecare dintre ei. În mod concret, bunicii pot dobândi abilități digitale, învățând despre tehnologie într-un mod plăcut, petrecând timp prețios cu nepoții lor. Pe de altă parte, și copiii/nepoții preferă să comunice cu rudele apropiate (cum sunt bunicii) prin intermediul tehnologiei, parțial datorită posibilităților de comunicare instantanee și sincronă între participanți, dar și datorită faptului că ei sunt extrem de familiari cu aceste tipuri de tehnologii, fiind născuți și crescuți într-o societate digitală, considerați, pe bună dreptate, nativi digitali. Mai mult decât atât, această comunicare inter-generațională are și alte beneficii. Astfel, adulții/vârstnicii pot deveni un model pentru tânăra generație, fiind în același timp o punte de legătură peste ani, ce oferă copiilor/nepoților posibilitatea de a învăța despre aspectele culturale ale moștenirilor familiale, dar fiind și o posibilă audiență care oferă un sprijin copiilor/adolescenților care, din diverse motive, sunt la un moment dat implicați în anumite probleme, aspecte pe care de multe ori sunt reținuți în a le împărtăși cu părinții/tutorii legali. În plus, ei pot oferi acel sentiment al siguranței că nepoții/tinerii/adolescenții găsesc oricând pe cineva să le asculte problemele, bunicii având de obicei disponibilitate să-și împartă timpul liber discutând cu aceștia.

De cealaltă parte, și bunicii au de beneficiat din această comunicare inter-generațională. Dincolo de aporturile afective, ei pot învăța de la nepoți și cum să desfășoare anumite activități online, de la a se informa despre ce îi interesează să caute (cum ar fi, de exemplu, informații medicale, informații despre cum să-și caute/achiziționeze bilete de călătorie sau la diferite evenimente etc.), a învăța cum să utilizeze anumite tehnologii informaționale și de comunicare (în mod mai eficient, dar și pornind de la zero) sau cum să-și petreacă timpul liber disponibil în mediul online (jucând anumite jocuri, vizionând filme, seriale sau alte emisiuni de divertisment etc.), toate acestea conferind vârstnicilor/seniorilor un sens al apartenenței și conexiunii nu doar cu familia, dar și cu societatea aflată într-un continuu progres tehnologic.

Pe de altă parte, adulții dobândesc și alte abilități, mai greu de identificat la o privire superficială, cum ar fi: abilitatea de a învăța să învețe – corespondentul termenului englez de „learning to learn” (utilă în special pentru alte tipuri de „descoperiri” pe care le vor realiza atunci când nu pot beneficia de ghidajul nepoților sau al altor persoane la care, de obicei, apelează pentru ajutor), abilități de a învăța prin descoperire (similar cu descrierea anterioară, corespondentul termenului englez de „learning by discovering”), abilități de a învăța prin efectuarea anumitor acțiuni (corespondentul termenului englez de „learning by doing”) ale căror rezultate concrete le pot identifica etc. În plus, încet-încet, ei dobândesc și încrederea că se pot descurca și singuri într-un mediu care până atunci li se părea nefamiliar, chiar ostil.

Cu alte cuvinte, diferit poate de comunicarea digitală specifică altor categorii de vârstă a utilizatorilor online, pentru adulții și vârstnicii aflați la începutul acestui drum, comunicarea digitală este pentru ei o continuă descoperire, care, pe de o parte, le corespunde nevoii lor de a fi activi, implicați în societate, iar pe de altă parte le permite păstrarea legăturii cu familia și alte cunoștințe cu care simt nevoia să comunice, înlăturând astfel neajunsul de singurătate la bătrânețe, care poate avea și alte efecte secundare, mai puțin plăcute.